Pestisorul de aur – J.M.G. Le Clezio

E prima carte a lui Le Clezio care imi pica in mana. Nu sunt o cititoare inraita, mai degraba sunt “o cititoare de tranvai” daca ma pot numi asa. De ceva timp am o prietena care imi aduce la intervale neregulate de timp carti care sa-mi tina de urat in perioada petrecuta fie spre casa, fie dinspre ea.

Ultima carte terminata in acest sumbru mod a fost “Pestisorul de aur” a lui Le Clezio. Recunosc ca m-a speriat putin anuntul printat pe legatura cartii “Castigator al premiului Nobel pentru literatura in 2008”, si am asteptat aproape 3 zile pana sa am curaj sa incep lectura. Singurul lucru pentru care imi pare rau acum, este ca am terminat foarte repede aceasta carte usurica si sentimentala, care e facuta parca special pentru femei.

Fetita Laila, o araboaica hilal, “din poporul semilunii” rapita cand avea 6-7 ani┬ási vanduta unei evreice spaniole, se strecoara foarte repede in sufletul tau. Evenimentele traumatizante prin care trece se desfasoara cu repeziciunea unei avalanse, sau mai bine zis a unei succesiuni de avalanse. De fiecare data cand lucrurile par a se aranja, ceva nou si neasteptat se intampla si fetita este din nou aruncata in vartejul vietii. Furtuna o poarta pe trei continente, prin diferite tipologii de oameni care se aseamana in trasaturile negative mai mult decat mi-ar placea sa cred si de fiecare data optimismul si speranta ca soarele exista si dupa cei mai negri nori o duce mai departe.

Desi pare o povestioara nedemna de luat in seama, pasiunea cu care sunt povesitite intamplarile si trairile fetitei explicate, te face sa traiesti la un anumit nivel undeva in spatele chipului ei. Am putut sa simt tristete cand lucrurile nu mergeau de loc bine si sa ma bucur alatur de ea atunci cand lucrurile pareau a fi pe fagasul cel bun.

Recomand cu drag aceasta carte pentru evadarea din cotidian pe care o ofera.

Advertisements