Trei intr-o barca – Jerome K. Jerome

Am primit recomandarea de a citi aceasta carte de la o prietena care imi este foarte draga, si care imi recomanda doar carti foarte misto! Veti intelege astfel de ce abia asteptam sa o citesc. Mi s-a spus ca este super amuzanta si ca merita intr-adevar citita.

Din pacate, pe masura ce o citeam, desi am ras de 4 ori (habar n-am de cate ori am ras de fapt, dar mi-aduc aminte ca nu au fost prea multe…), deveneam din ce in ce mai dezamagita. In pofida locurilor prin care trec in aventura lor cei trei crai, Geroge, Harry si naratorul (nu am reusit sa aflu cum il cheama, cu toate ca la un moment dat parca au zis numele lui) + Montmorency (cainele ce i-a insotit) care sunt foarte bine ilustrate, nu am reusit sa intru in atmosfera. Comicul situatiilor nu a fost foarte amuzant, de comicul de limbaj nu prea are sens sa ma leg din moment ce am citit cartea in Romana. Singurul amuzament de care am avut parte a fost legat de ironia dintre personaje, si de prostiile pe care le facea cainele.

Mi-ar fi placut sa am mai multe de zis despre aceasta carte, dar postul asta e in concordanta cu sentimentele mele fata de carte – INDIFERENT!

In aproximativ o saptamana o sa revin cu impresii despre Shinig – Stephen King. Acolo o sa am mult mai multe de zis…imi musc unghiile doar gandindu-ma la aceasta carte. Abia astept sa o termin cu toate ca nu vreau sa se termine. Asta da carte pe care sa o citesti!

In alta ordine de idei, vreau sa precizez ca mi-ar placea sa scriu mai mult, si despre mult mai multe lucruri care mi se par interesante, dar intotdeauna apare cate un joc interesant care ma face sa-mi uit ideile šŸ™‚

In incheiere, sper ca nu ma credeti pe cuvant ca e nasoala carticica asta si s-o incercati pe cont propriu. Eu personal nu o recomand, dar asta e doar o opinie.

Ma inclin.

Legaturi primejdioase – Choderlos de Laclos

Cand am vazut prima oara Cruel intentions (cel cu Reese Witherspoon si Ryan Philippe) am crezut ca l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. Recunosc acum ca m-am inselat. Filmul este interesant…foarte chiar. Insa carte de care a fost inspirat acest film este intr-adevar extraordinara.

Cand am inceput-o, credeam ca stiu la ce sa ma astept(din cauza filmului). I had no clue whatsoever! Stilul foarte realistic care a fost abordat prin listarea exclusivista a corespondentei personajelor principale, desi un pic greoi initial, te ia frumos pe un “norisor” si te duce direct in perioada in care se intampla toata actiunea.

Stii ce cred eu despre aeasta carte? Ca ar trebui introdusa intr-o lista de carti necesare oricarei tinere femei. Te invata un dublu standard foarte necesar in zilele noastre. Te invata ce inseamna virtutea si unde duce desfranarea si rautatea. Exista totusi o sansa ca uneori aceasta carte sa fie prost interpretata si sa inveti din ea exact ce nu trebuie, insa asta tine foarte mult de caracterul persoanei care o citeste.

Controversele situatiilor abordate de Choderlos sunt general valabile in timp, poate ca la un alt nivel acum, pentru ca femeile au devenit mai…proaste. Odata cu emanciparea femeii si egalitatea in drepturi, consider ca am pierdut stiinta “manipularii” barbatilor. Azi suntem prea evidente, si e foarte greu sa mai ai controlul pe care il aveau ele. In special ca ele aparent nu aveau nimic.

Incercand sa scriu asta am realizat cat e de greu imi e. A fost o experienta foarte personala, pe care am trait-o cu sufletul, si pe care mi-e foarte greu sa o exprim in cuvinte.

Pentru cei ce n-au citit cartea asta, v-o recomand cu cel mai mare drag. Doresc tuturor experienta citirii ei. As mai vrea sa scriu despre ea, insa simt ca se pierde senzatia din inima mea pe masura ce pun mai multe cuvinte in eter.

Astfel, va las cu foarte putine cuvinte si cu speranta ca veti citi aceasta carte. Si poate ma veti onora cu o parere personala la un moment dat.

Ma inclin.

O poveste de dragoste, poate – Martin Page

O poveste de dragoste, poateAsa cum ziceam ieri, o sa va povestesc putin despre o carte care mie mi-a placut foarte mult, si pentru care titlul articolului este reprezentativ.

Astfel, voi vorbi putin despre Virgile. El este un tip de 31 de ani, ipohondru, vizitator regulat la cabinetul psihologului (n-as putea spune acum daca era psiholog sau psihiatru, dar recunosc ca i-ar fi fost potrivit un psihiatru si eventual chiar o camasa de forta…), un tip ce face yoga si mananca sanatos pentru atingerea unui echilibru interior care nu i-a fost neaparat insuflat de parintii care aveau si ei unul dintre spectaculoasele numere ale unui circ, alaturi de care faceau popasuri scurte si dese in diverse localitati din Franta. Are multe cunostinte, insa o singura prietena care nici ea nu este foarte cu picioarele pe pamant (Armelle, o fost colega de facultate, careĀ isi doreste sa devina clarvazatoare, ghicitoare si altele pe domeniul asta), un job mediocru in publicitate, un apartament mic si dubios intr-un bloc de prostituate. Mai pe scurt, o viata mediocra.

Ceea ce da peste cap toata existenta lui mediocra si echilibrata este un mesaj vocal de la o anumita Clara, care il informeaza ca il paraseste. Ce este deconcertant in aceasta poveste v-ati putea intreba? Un tip obisnuit, poate indragostit, este parasit. Mare lucru! Au trecut altii si prin chestii mai grele. Ei, problema aici este ca Virgile nu-si aminteste macar sa o fi cunoscut pe Clara, dar sa mai si aiba o relatie cu ea?

Din acest moment, viata lui Virgile se transforma intr-un vartej al ipohondriei, depresiei si mediocritatii la care nu vrea sa renunte in nici un chip.

Panza de paianjen in care esti prins cititnd aceasta carte se sfarseste brusc, ciudat si te lasa cu o adevarata senzatie de incomplet. Si trebuie sa recunosc ca nu ma deranjeaza. Mie imi plac incheierile astea in coada de peste in care pot sa creez eu o incheiere potrivita pentru sufletul si creierul meu, decat sa imi fie bagat pe gat un sfarsit care sa ma faca sa urasc timpul petrecut citind respectiva carte.

Motivul pentru care consider ca mi-a placut asa de mult cartea este ca ma regasesc cumva in Virgile. Am fost si eu plimbata dintr-un oras in altul, nu am simtit niciodata o senzatie de statornicie undeva, parintii mei nu sunt neaparat un exemplu de echilibru, sunt putin ipohondra siĀ vreau un job in publicitate (recunosc ca m-a incantat descrierea acestei indeletniciri). Sunt intr-adevar si multe diferente intre noi, in sensul in care eu sunt impacata cu viata pe care am dus-o cand eram mica, nu o sa refuz niciodata o marire de salariu, vreau sa am o casa intr-un cartier ok, ma obisnuiesc repede cu schimbarile, nu o sa-i mint niciodata pe ai mei ca am un salariu mic doarĀ pentru ca mi-e rusine de ce vor crede despre mine (HINT : Ar fi foarte mandri!!), si cred ca exemplele ar putea continua.

All in all, e o carte foarte misto, pe care eu o recomand cu multa caldura.

P.S. : Am incercat sa nu divulg prea mult din carte pentru a pastra posibilia dorinta voastra de a o citi. Eu n-as mai citi o carte daca as citit un review careĀ e plin de spoilere.Ā 

Astfel, va urez lectura placuta si o primavara mai frumoasa decat am avut pana acum.

Ma inclin.

Pestisorul de aur – J.M.G. Le Clezio

E prima carte a lui Le Clezio care imi pica in mana. Nu sunt o cititoare inraita, mai degraba sunt “o cititoare de tranvai” daca ma pot numi asa. De ceva timp am o prietena care imi aduce la intervale neregulate de timp carti care sa-mi tina de urat in perioada petrecuta fie spre casa, fie dinspre ea.

Ultima carte terminata in acest sumbru mod a fost “Pestisorul de aur” a lui Le Clezio. Recunosc ca m-a speriat putin anuntul printat pe legatura cartii “Castigator al premiului Nobel pentru literatura in 2008”, si am asteptat aproape 3 zile pana sa am curaj sa incep lectura. Singurul lucru pentru care imi pare rau acum, este ca am terminat foarte repede aceasta carte usurica si sentimentala, care e facuta parca special pentru femei.

Fetita Laila, o araboaica hilal, “din poporul semilunii” rapita cand avea 6-7 aniĀ si vanduta unei evreice spaniole, se strecoara foarte repede in sufletul tau. Evenimentele traumatizante prin care trece se desfasoara cu repeziciunea unei avalanse, sau mai bine zis a unei succesiuni de avalanse. De fiecare data cand lucrurile par a se aranja, ceva nou si neasteptat se intampla si fetita este din nou aruncata in vartejul vietii. Furtuna o poarta pe trei continente, prin diferite tipologii de oameni care se aseamana in trasaturile negative mai mult decat mi-ar placea sa cred si de fiecare data optimismul si speranta ca soarele exista si dupa cei mai negri nori o duce mai departe.

Desi pare o povestioara nedemna de luat in seama, pasiunea cu care sunt povesitite intamplarile si trairile fetitei explicate, te face sa traiesti la un anumit nivel undeva in spatele chipului ei. Am putut sa simt tristete cand lucrurile nu mergeau de loc bine si sa ma bucur alatur de ea atunci cand lucrurile pareau a fi pe fagasul cel bun.

Recomand cu drag aceasta carte pentru evadarea din cotidian pe care o ofera.